Telemuncă

Telemunca (telemunca, telelucrul sau telework) este activitatea prin care se utilizează tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) pentru realizarea unei activități lucrative la distanță de locul unde este nevoie de rezultatul muncii sau de locul unde s-ar desfășura lucrul în mod normal.

În ultimii ani s-au dezvoltat rapid noi tehnologii informaționale și de comunicare, astfel încât, în centrul dezbaterilor științifice, politice și economice din ultima perioadă, a stat apariția și dezvoltarea societății informaționale, generatoare de oportunități de lucru, dar și de schimbări esențiale în ceea ce privește natura și modul de lucru, comparabile cu cele petrecute în revoluția industrială.

În acest context, telelucrul (TL) a devenit un domeniu strategic din punct de vedere teoretic și practic, deoarece:

• reprezintă o soluție cu potențial practic important;
• se poate dezvolta rapid;
• poate influența în bine viața multor europeni;
• este un promotor al noilor procese și tehnologii avansate;
• este o componentă a noii revoluții științifice și tehnologice, orientată spre societatea bazată pe informație și cunoaștere.

Ca nou mod de a lucra, prin efectuarea unor activități flexibile în timp și la distanță, utilizând tehnologia informațională și comunicațiile avansate, telelucrul se concretizează în teleactivități și teleservicii.

Forme de telelucru

Telelucrul include:

• Telelucrul mobil: când unei părți din personalul unei firme i se permite să fie mai mult timp în contact cu clienții sau să livreze servicii în timp ce nu se află la birou.
• Telecentre: facilități de birouri locale pentru persoanele care nu vor să lucreze acasă, dar intenționează să profite de avantajele TL. Fiecare angajat lucrează în biroul firmei aflat cel mai aproape sau cel mai convenabil, aceste centre fiind interconectate prin rețeaua electronică. Ele pot aparține unei singure companii sau pot fi închiriate parțial în scopul telelucrului.
• Telecomunități (telecottages): comunități locale care, datorită performanței TIC, oferă acces la infrastructură și servicii ce lipsesc lucrătorilor la domiciliu. Prima telecomunitate a apărut în Scandinavia. Avantaje:
  • posibilități îmbunătățite de instruire;
  • regenerare economică;
  • rol social.
• Modificare funcțională: funcțiile afacerii care inițial erau localizate aproape de client sunt concentrate și livrate la distanță; activitățile includ:
  • front office – vânzări care înainte erau efectuate „în drumul cumpărătorului”, iar acum sunt făcute prin telefon sau rețea„Front office - Ce este, definiție și concept”. Economy-Pedia.com. Accesat în 7 iunie 2023. ;
  • back office – activități de întreținere și service realizate anterior la fața locului, dar îndeplinite oriunde în lume prin acces la distanță.

Se poate considera, de asemenea, că TL include echipe de lucru dispersate prin care, de exemplu, o companie de inginerie folosește trei sau mai multe echipe în zone geografice diferite, ceea ce permite lucrul 24 de ore pe zi, datorită decalajului orar, fiecare echipă „predând ștafeta” alteia la sfârșitul zilei de lucru.„Front Office Skills Vs. Back Office Skills”. Houston Chronicle. 19 octombrie 2018. 

La aceste terminologii și clasificări se poate adăuga o noțiune utilizată pe internet, fără a fi legată în mod special de conceptul de telelucru: comunitățile virtuale. Aceste „orașe ale internetului” cunosc o dezvoltare accelerată, constituindu-se în centre de inițiere și dezvoltare pentru mulți telelucrători.„Virtual Community - an overview”. ScienceDirect. Accesat în 7 iunie 2023. 

De asemenea, o activitate de viitor în domeniul TL o reprezintă înființarea unor companii virtuale fără statut juridic, în cadrul cărora mai mulți telelucrători cu competențe complementare se asociază pentru a satisface, simultan, o gamă diversă de solicitări.

Definiții

Telelucrul este, prin definiție, activitatea prin care se utilizează calculatoarele și telecomunicațiile pentru a schimba geografia de lucru acceptată.SetThings (23 martie 2011). „Definiții ale telelucrului”. SetThings.com. Accesat în 11 august 2017.  Telecomutarea (telecommuting) sau remote work (lucrul de acasă) sunt termeni folosiți în SUA,„Remote (de acasă)”. ejobs.ro. Accesat în 7 iunie 2023.  în timp ce telework (telelucru) se folosește mai mult în Europa. Termenul de telecomutare a fost folosit pentru prima dată de Jack Nilles, care a jucat un rol important în promovarea conceptului în SUA, fiind apoi popularizat de futuristul Francis Kinsman în cartea sa Telecomutatorii (1987). Termenul de telelucru a fost popularizat în Europa de Comisia Europeană, care a sponsorizat cercetări în domeniu.

Legat de această activitate, se utilizează următoarea terminologie: Telelucrător, telecomutator: persoană care lucrează acasă tot timpul sau o parte din el. Termenul poate desemna și pe cineva care comută pe o distanță mică (de exemplu, la un telecentru), în loc să lucreze într-un sediu mai îndepărtat. Telelucrătorii pot fi:

• cu contract;
• semiangajați sau liber profesioniști (freelancer);
• informali sau iliciți;
• antreprenoriali.

Cine poate fi numit telelucrător?

„Persoana care lucrează în mod regulat minim o zi pe săptămână, de la distanță, pe baza unui contract scris sau a unei înțelegeri mutuale, folosind echipamente și tehnologie de telecomunicații.” Unii autori disting următoarele categorii:

• telelucrători „marginali”: una-două zile pe lună lucrate la domiciliu;
• telelucrători „substanțiali”: una sau mai multe zile pe săptămână;
• telelucrători „dominanți”: trei sau mai multe zile pe săptămână.

Esențial în definirea acestor concepte este că supervizarea muncii, contactele cu șefii, colegii și clienții trebuie realizate – cel puțin parțial – prin telecomunicații, iar rezultatele muncii sunt prezentate în același mod. Trebuie făcută distincția între angajați și persoanele care lucrează pe cont propriu. Persoanele care lucrează pe cont propriu au ca loc de muncă propria locuință, comunicând prin rețele de telecomunicații; nu orice lucrător la domiciliu este însă și un telelucrător. De asemenea, trebuie făcută o distincție între persoanele care lucrează acasă peste programul normal de lucru (permanent sau doar la sfârșit de săptămână) și telelucrători.

Telelucrătorii pot fi:

• persoane care lucrează la domiciliu;
• persoane care se deplasează frecvent la domiciliul clienților, dar al căror loc de muncă este acasă;
• persoane care lucrează în centre de telelucru.

Lucrul flexibil: un centru de lucru care folosește o paletă largă de practici, inclusiv flexibilitate în localizarea lucrului. Aici se încadrează și ideea de hot desk: în loc ca fiecare angajat să aibă biroul și calculatorul propriu, se folosesc locurile disponibile la momentul respectiv.

Telelucrul concentrativ: concept folosit (de exemplu) de Dell și American Express.

Telelucrul offshore: comutarea activității departe de regiunea, orașul sau țara în care domiciliază lucrătorul, datorită facilităților fiscale oferite.

Telelucrul nomad: lucrătorii „nomazi” sunt obligați să călătorească frecvent, locul de muncă fiind oriunde se află.

Avantaje și dezavantaje

Beneficii

TL implică practici noi, care se pot pune în aplicare prin:SetThings (29 martie 2011). „Beneficii ale telelucrului”. SetThings.com. Accesat în 11 august 2017. 

• reducerea costurilor și creșterea performanței calculatoarelor și telecomunicațiilor;
• lărgirea accesului la uneltele și serviciile care permit lucrul în rețeaua electronică deschisă;
• creșterea dorinței tuturor de a exploata noile metode, de a face afaceri și de a angaja personal.

TL este atractiv prin:

• creșterea presiunii asupra industriei, pentru a reduce costurile simultan cu îmbunătățirea serviciilor;
• îmbunătățirea calității mediului, în special prin impactul asupra drumurilor și mașinilor„Homeworking: helping businesses cut costs and reduce their carbon footprint”. The Carbon Trust. Accesat în 18 iulie 2014. ;
• apariția unei economii de rețea, în care TL și comerțul electronic vor juca un rol central;
• trecerea de la „slujba plătită” la „oportunități de lucru”, cu o creștere a rolului individului și al IMM-urilor.

Numeroase analize converg către beneficii nete pentru toate părțile implicate.

Pentru lucrători:

• o mai bună concentrare și optimizare a fluxului de lucru, rezultând productivitate mai mare;
• lipsa întârzierilor cauzate de trafic;
• timp de lucru și costuri mai mici;
• oportunități de lucru mai bune;
• facilități de recrutare;
• reducerea concediilor medicale;
• legătură mai bună cu familia;
• echilibru mai bun între viața profesională și cea personală;
• posibilitatea de a participa la activitățile comunităților locale;
• program de lucru flexibil.

Pentru firme:

• costuri mai mici;
• productivitate crescută;
• motivație mai bună;
• stabilitate mai mare a personalului;
• flexibilitate în organizare;
• conducere flexibilă;
• reziliență mai mare la factori externi;
• eliminarea plăților pentru lucrul suplimentar.

Câteva beneficii sociale și economice ale telelucrului:

• descongestionarea traficului;
• reducerea deplasărilor și a poluării;
• oportunități de lucru mai mari;
• acces la muncă pentru persoanele cu dificultăți specifice;
• regenerare economică.

Dezavantaje

Telelucrul, ca mod nou de lucru, nu este scutit de unele dezavantaje și obstacole.SetThings (10 aprilie 2011). „Dezavantaje ale telelucrului”. SetThings.com. Accesat în 11 august 2017.  Pentru angajați, dezavantajele potențiale includ:Godlove, Tim. „Improving Information Security for Teleworkers”. University of Fairfax. Arhivat din original la 11 august 2017. Accesat în 10 august 2017. 

• probleme de natură tehnică: este necesar un loc de muncă și un echipament adecvat, precum și asistență pentru rezolvarea problemelor tehnice curente;
• aspecte legislative: nu sunt întotdeauna clare (taxe și impozite datorate de angajator/angajat, protecția muncii, asigurarea de sănătate etc.);
• dezavantaje economice:
  • unele firme tind să plătească telelucrătorii mai slab decât pe cei care lucrează la sediu;
  • costuri suplimentare pentru:
    • amenajarea biroului de lucru;
    • iluminat adecvat;
    • linii telefonice suplimentare;
    • calculatoare și echipamente aferente, inclusiv software;
    • asigurări suplimentare;
    • îmbunătățiri la sistemul de acces al biroului;
    • mobilier de lucru;
    • taxe și permise locale.
• probleme de natură socială și emoțională:
  • izolare, marginalizare și lipsa informațiilor privind viața companiei și dinamica puterii, cu reducerea șanselor de promovare;
  • modificarea obiceiurilor personale și de familie;
  • risc, mai ales pentru femei, de a munci aproape dublu și de a se izola de familie;
  • limitarea interacțiunii normale cu colegii;
  • riscul de a dedica prea mult timp muncii