Basarabeasca

Basarabeasca
Romanovca Românești
—  oraș  —
Drapel Stemă
Basarabeasca Basarabeasca (Basarabeasca) Orașul pe harta Republicii Moldova
Basarabeasca Basarabeasca (Basarabeasca) Orașul pe harta raionului Basarabeasca
Coordonate: 46°19′59″N 28°58′20″E ({{PAGENAME}})46.33306; 28.97222
Țară	Republica Moldova
Raion	Basarabeasca
Fondare	3 august 1856
Guvernare
- Primar	Piotr Pușcari (PSRM, 2023)
Suprafață
- Total	27,54 km²
Altitudine	39 m.d.m.
Populație (2014)
- Total	8.471 locuitori
Cod poștal	MD-6701
Prefix telefonic	297
Localități înfrățite
- Ogre	Letonia
- Popovo	Bulgaria
Prezență online
site web oficial GeoNames

Basarabeasca (în rusă Басарабяска; în trecut: Romanovca, Românești) este un oraș din Republica Moldova, reședința raionului Basarabeasca.

Geografie

Amplasare

Orașul Basarabeasca estre situat în lunca râului Cogâlnic-Larga, la o depărtare de 100 km de Chișinău, nemijlocit la hotar cu Ucraina.

Resurse naturale

Suprafața totală a orașului Basarabeasca este de 2.754 ha. Cea mai mare parte o ocupă terenurile cu destinație agricolă – 1.460 ha sau 53%. Din totalul terenurilor agricole 1.095 ha ocupă terenurile arabile sau 75% din totalul lor și plantațiile multianuale 338 ha sau 23% din totalul terenurilor cu destinație agricolă. Bonitatea medie a terenurilor agricole este de 65 balo-hectari. Fondul acvatic al orașului este format din râul Cogâlnic și 3 iazuri cu o suprafață totală de circa 28 ha.

O trăsătură specifică pentru zona de sud este suprafața redusă a spațiilor verzi, ceea ce este caracteristic și pentru Basarabeasca.

Istorie

Istoria apartenenței statale

Republica Moldova 1991–
URSS 1944–1991
România 1941–1944
URSS 1940–1941
România 1918–1940
Republica Democratică Moldovenească 1917–1918
Republica Rusă 1917
Imperiul Rus –1917

Situat în lunca râului Cogâlnic și Larga, la o depărtare de 101 km de Chișinău, acest orășel din Bugeac s-a dezvoltat pe baza a două localități - târgul Romanovca și nodul de căi ferate Basarabeasca.

Este atestat la 3 august 1856 cu denumirea „Romanovka”. Pe moșia localității arheologii menționează o movilă funerară rămasă de pe urma nomazilor veniți cu turmele de vite din stepele asiatice sute de ani în urmă, hoinărind din loc în loc, în căutare de pășuni mănoase pentru animale, și localități bogate pentru a căpăta pradă de război. În mormânt au fost găsite câteva dovezi ale existenței pământești ale nomazilor, decedați de moarte normal pe aceste meleaguri sau căzuți în luptă cu băștinașii.

Guvernul Marelui Imperiu Rus care dispunea de imense terenuri necultivate în Rusia, Serbia și Extremul Orient, și-a demonstrat bonomia, înființând o colonie evreiască pe pământul ce nu-i aparținea, pentru niște oameni, care nu l-au prea rugat. Le-a sugerat însă o idee, de care coloniștii trebuia să fie numită Romanovca, ca semn de adorație pentru dinastia țarilor Romanov a Rusiei. Dar tot pe atunci, nu departe, lângă Mihailovca, avea pământ mult un moșier Romanov și uneori se crede că satul chiar poartă numele lui. Fapt însă e că aici, în case de lut și bordeie, s-au stabilit niște ciobani și crescători de animale.

Evreii adunați de voie, de nevoie n-au protestat, n-au strigat, n-au demonstrate împotriva acestei încercări nesăbuite. Ei au părăsit colonia, începând chiar cu a doua zi. Cei care au mai rămas, s-au instalat pe teritoriul actualei brutării și actualei mori. De la moară și până la bancă pe atunci se afla piața de produse alimentare, iar acolo, unde azi se află Societatea Orbilor și Direcția de drumuri se aflau piețele de vite și, respective, de cai. În 1859 aici se numărau doar 86 de familii de evrei (263 de bărbați și 249 de femei), înzestrați cu 1,750 desetine de pământ arabil, ceea ce nu era puțin. Dar în 1870 în colonia evreiască Romanovca rămăsese numai 57 familii de evrei, care, avânda aceleași 1.750 desetine numărau în gospodăriile lor numai 12 cai, 10 vite cornute mari. Incredibil, dar e adevărat: totul e confirmat în „Zapisi Besarabscogo statisticescogo comiteta” condus de istoricul și statisticianul burghez rus Alexandr Egunov, care a activat toată viața în Chișinău.

Pentru a-i ține acasă pe agricultorii coloniști zemstva județeană din Bender, la rugămintea căpitanului Fiodor Oleinikov, în ziua de 29 octombrie 1876 a hotărât să le acorde înlesniri și zile de târg în fiecare săptămână – miercurea. Dar negustorii din Romanovca preferau să umble la târguri în alte părți, pământul lor rămânând în paragină.

La 28 noiembrie 1878 autoritățile, în mâinile cărora se afla soarta evreilor, au decis să le întoarcă libertatea – să trăiască acolo unde doresc și să se ocupe cu ceea ce prefer. Peste doi ani în colonia evreiască Romanovca rămăseseră numai familiile a doi evrei bătrâni: Meer Mudreanu și Moșco Kaț, care în același an au și murit.

După destrămarea coloniei proprietarii Fiodor Oleinikov cu 1.150 desetine de pământ arabil și Paulina Haralamb cu 581 desetine fac tot posibilul pentru a-i atrage pe moșiile lor pe alți coloniști. N-au apelat la țărani statelor vecine - aveau nevoie de agricultori veniți de pe meleaguri străine, fără drepturi, fără privilegii, fără pretenții de stăpâni. Și într-o anumită măsură acest lucru le-a reușit. În 1897 în Romanovca trăiau 293 de bărbați și 304 femei, fără biserică, fără școală, fără să știe limba băștinașilor. La începutul secolului XX apar primele ”întreprinderi” – un depozit comercial de produse agricole și încă unul de cherestea și se aflau pe teritoriul casei de cultură de azi. O școală cu o singură clasă exista începând cu anul 1899 grație proprietarului Gheorghe Demeșliev, care a asigurat-o cu încăpere. Învățătoarea era Ana Șidlovskaia, care a lucrat aici mulți ani. Pentru susținerea și patronajul acestei școli Gheorghe Demeșliev a fost decorat la 6 decembrie 1904 cu medalia de argint „Za userdie”. În anul școlar 1905-1906 în această școală învățau 12 băieți și 2 fetițe. Prima școală evreiască a fost construită în 1922-1924. În ea învățau 22 de elevi.

La începutul secolului XX localitatea prosperă vădit, doar în vecinătate funcționa cu succes calea ferată Basarabeasca. În 1910 în casele unor negustori apare telefonul: Merimski, Okulis, Andelman, Imaș, Țuker. La 5 decembrie 1912 a fost deschisă o sinagogă, rabin fiind numit doctorul Boris Sverlov. Își construiesc și creștinii ortodocși o biserică, după ce Grigore și Vasile Demeșliev au fost să îngenuncheze în fața țarului Rusiei și li s-au dat numai 500 ruble, au strâns bani de la credincioși.

În octombrie în Romanovca trăiau 1.741 de locuitori, averea cărora era evaluată la 346.826 ruble. În 1914 oloinița este reutilată în secție de țesături. Două mori de aburi ale lui Lemche Adam și Semche Hristian erau prețuite cu 9.420 ruble. Una însă, cea construită în 1916, este aruncată în aer de către fasciștii germane. Prima moară fusese construită încă în 1908 de către frații Levinzon cu utilaj adus din Franța și funcționează și în zilele noastre. Apare Casa de credit reciproc din sat.

În anul 1917, dezmembrarea Imperiului Rus s-a produs pe fondul revoluției ruse, moment în care popoarele aflate sub dominația țaristă și-au intensificat lupta pentru afirmarea identității naționale, pentru aplicarea principiului autodeterminării și pentru organizarea de state naționale proprii. Astfel, în octombrie 1917 este proclamată autonomia Basarabiei, iar în decembrie ia naștere Republica Democratică Moldovenească, într-o relație federativă cu Rusia.

Înființarea regimului bolșevic la Petrograd îi determină pe liderii basarabeni să ia o decizie radicală: în ianuarie 1918, Republica Democratică Moldovenească își declară independența. În același timp, trupele țariste bolșevizate instalează anarhia în Basarabia, recurgând la violențe, crime, furturi, distrugeri cu consecințe grav destabilizatoare pentru situația socială. În acest context, este constituit Consiliul Directorilor – organul executiv al noii republici, avându-i în frunte pe Pantelimon Erhan, Ion Inculeț (președinte al republicii) și Daniel Ciugureanu (șeful guvernului). Aceștia solicită intervenția armatei române pentru a opri dezmățul provocată de grupările bolșevice înarmate. În ianuarie 1918, armata română, condusă de generalul Ernest Broșteanu, trece Prutul, fiind întâmpinată de o delegație a Sfatului Țării în frunte cu Ion Pelivan și Ion Inculeț. În februarie, armata română reușește să restabilească ordinea în târgul Romanovca, asigurând protecția populației împotriva bandelor bolșevice.

Între timp, puterea bolșevică renunțase la principiul autodeterminării popoarelor, iar Ucraina formula pretenții asupra Basarabiei. Atât bolșevicii cât și guvernările ucrainene aveau pretenții asupra teritoriul Basarabiei și ignorau declararea independenței a Republicii Democratice Moldovenești. În aceste împrejurări, elitele culturale de pe ambele maluri ale Prutului se reunesc la 1 martie la Iași și ajung la concluzia necesității istorice și identitare a unirii Basarabiei cu România. La 27 martie 1918 Sfatul Țării votează unirea Basarabiei cu România: „În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric și a dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărească soarta lor, de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România.”

În 1923 aici se numărau 690 de case, 1.520 de bărbați și 1.597 de femei; aveau o moară, un abator, o farmacie, o școală primară și 15 cârciumi.

După Marea Unirea din 1918, numele târgului era ortografiat Romanovca sau Romanouca. La 14 iunie 1924 a fost aprobată Legea pentru unificarea administrativă a României, în vigoare din 01.01.1925, prin care localitatea își capătă denumirea de Românești, care a purtat-o în anii administrației românești (1925-1940, 1941-1944). Între anii 1925 și 1929 era reședința plășii Cogâlnicu, județul Tighina.

Structura etnică a populației în 1930

     Evrei (42,18%)

     Ruși (22,7%)

     Români (20,61%)

     Germani (9,43%)

     Bulgari (3,32%)

     Alte etnii (1,76%)

La recensământul general al populației din 1930 în Românești erau 4696 locuitori, inclusiv 2283 bărbați și 2413 femei. Din punct de vederea etnic, populația era alcătuită din 1981 evrei, 1066 ruși, 968 români, 443 germani, 156 bulgari, 43 găgăuzi, 18 polonezi, 8 ucraineni, 4 greci, 1 ungur, 1 sârb, 7 persoane de alte etnii. În calitate de limbă maternă, 1966 persoane au indicat în limba idiș, limba rusă - 1178 persoane, limba română - 955 persoane, limba germană - 432 persoane, limba bulgară - 101 persoane, limba găgăuză - 31 persoane, limba poloneză - 9 persoane, limba ucraineană - 2 persoane, limba ungară - 1 persoană și limba greacă - 1 persoană. Gradul de alfabetizare locuitorilor cu vârsta de peste 7 ani constituia 60,2 %, din totalul de 3.790 persoane. Astfel, instruire extrașcolară aveau 216 bărbați și 151 femei, studii de nivelul primar avea 826 bărbați și 690 femei, doar studii gimnaziale aveau 148 bărbați și 162 femei, instruire profesională - 43 bărbați și 19 femei, studii superioare - 10 bărbați și 4 femei, alte școli superioare - 2 bărbați și 1 femeie.

În perioada interbelică, economia târgului Românești era susținută de un nucleu industrial modest, dar funcțional, format dintr-o fabrică de apă gazată, o fabrică de cărămizi, patru fabrici de cherestea și două mori, ceea ce indica existența unor ramuri de prelucrare a resurselor naturale și agricole, precum și a unei cereri locale pentru materiale de construcție și produse alimentare. Pe plan financiar, târgul era deservit de o singură Tovărășie de Împrumut și Păstrare, instituție care oferea sprijin economic locuitorilor și micilor întreprinzători. Sectorul comercial era deosebit de dinamic, reflectând atât diversitatea populației, cât și necesitățile cotidiene ale acesteia. În târg activau 30 de băcănii și 9 măcelării, completate de magazine specializate, precum cele două unități de brânzeturi și cele trei brutării. Viața socială și economică era animată de cele 23 de cârciumi, iar economia agricolă era bine reprezentată prin 22 de comercianți de cereale, 6 comercianți de furaje și diverși alți negustori de produse specifice – de la făină și fructe până la lână. Totodată, existau magazine de profil industrial (4 de utilaje metalice), de uz gospodăresc (3 de galanterie și mărunțișuri), precum și unități ce vindeau articole de îmbrăcăminte, încălțăminte, pălării, produse din piele sau manufacturi, 2 magazine de sticlării și porțelanuri. Târgul săptămânal era organizat în fiecare zi de miercuri, principalele produse vândute erau: cereale, nutreț, vite, oi, porci, păsări, brânză.

Populația dispunea și de o rețea de servicii publice și private relativ dezvoltată. Existau facilități precum o baie comunală, o cofetărie, o librărie, patru hoteluri și trei restaurante, care contribuiau la asigurarea unui nivel de trai urbanizat. Viața cotidiană era completată de patru frizeri și de activitatea celor 12 grădinari specializați în cultivarea zarzavaturilor și legumelor, care aprovizionau localitatea cu produse proaspete. Meșteșugurile reprezentau un sector înfloritor, prin numărul și varietatea meseriașilor activi: un ceasornicar, cinci cizmari, șapte croitori, patru fierari, trei geamgii, doi lăcătuși, doi mecanici, trei tăbăcari, nu mai puțin de 17 tâmplari, patru agenți de transport, doi zidari, un zugrav și un vopsitor. Această gamă largă de meșteșugari indica atât o cerere în creștere pentru bunuri și servicii specializate, cât și un nivel ridicat de autonomie economică a târgului.

În sfera sanitar-medicală, populația beneficia de serviciile a două farmacii, trei moașe, un dentist și doi medici, ceea ce asigura un suport minim, dar necesar, pentru sănătatea comunității. Grav bolnavii erau transportați în Cimișlia; unde se afla un spital cu 18 paturi. Religia era reprezentată de o biserică ortodoxă și 4 sinagogi.

Înainte de anul 1940 localitatea avea două străzi fără denumiri și fără numerație a caselor.

La 23 august 1939 de ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, în prezența lui Stalin, a fost încheiat Pactul de neagresiunea între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, care prevedea și un protocol secret. Prin aceste protocol se recroiește harta Europei și se delimită cele două zone de influență (sovietică și germană) de la Marea Baltică la Marea Neagră, care menționa și România. Peste aproximativ un an, la 26 iunie 1940, Guvernul sovietic remite ministrului român din Moscova, Gheorghe Davidescu, o notă ultimativă, prin care cerea evacuarea imediată a Basarabiei și a nordului Bucovinei. România, neavând aliați (Franța deja era ocupate de Germania, Cehoslovacia - dezmembrată) a fost impusă să accepte ultimatul sovietic și în seara zilei de 28 iunie 1940, trupele sovietice comandate de generalul G. Jukov, au trecut Nistrul și au ocupat Basarabia și nordul Bucovinei. În 1940 primul președinte al Sovietului orășenesc Romanovca a fost I. Slepoi.

În anul 1940, regimul comunist îi persecută și condamnă Culacov Taras, Niculiță Ion, Pistol Gavril, Strătilă Vasile. Ulterior, în 1941 sunt deportați în regiunea Aktiubinsk (în prezent Kazahstan) familia Cerevatâi (soțul, soția și fiul) și Culacova Ana.

În anul 1941, în cadrul operațiunii Munchen, România și-a reîntors Basarabia. La recensământul din anul 1941, în Românești au fost înregistrați 710 clădiri și 1170 locuitori, în Gara-Românești - 442 locuitori. Între anii 1941 și 1944, din punct de vedere administrativ, Româneștii era reședință de comună rurală omoniă și făcea parte din plasa Comrat, județul Tighina. Comuna a fost alcătuit localitățile Româneștiul propriu-zis, Gara Basarabeasca și sătucul Bojoga.

După război, în septembrie 1947, în orășel apare prima întreprindere industrial – artelul „Novâi trud”, care avea la început 42 de muncitori, un cal, un bou și o căruță și se situa într-o singură încăpere. Mai târziu, în 1959, această întreprindere este restructurată în combinatul industrial alimentar, iar în 1962 – în combinat de deservire social, unde se află și o secție de textile. În 1972 aici s-a instalat fabrica de covoare. Târgul Romanovca se contopește cu nodul de căi ferate Basarabeasca îndeplinind până în 1959 funcția de centru raional. Peste 10 ani populația orașului Basarabeasca depăși 13 mii de locuitori, majoritatea angajați la panoul de locomotive și vagoane, combinatul industrial, fabrica de unt și brânzeturi, stația de reparare a tractoarelor, coloana mecanizată de ameliorare agricolă.

Printr-un decret din 1979 Basarabeasca devine iarăși reședință administrativă de raion. Se construiesc case de locuit cu multe etaje, uzina „Dunărea” ( o filială a gigantului industrial Mezon din Chișinău), fabrica de confecții, ateliere și o școală tehnică pentru feroviari, o mare bază pentru automobile, două organizații de construcții, sediul gospodăriei agricole „Feteasca”, diferite întreprinderi de prestare a serviciilor, depozite și magazine, edificii culturale.

Conform recensământului din 1989 în Basarabeasca trăiau 15.114 locuitori, inclusive 30 % de ucraineni, 29 % de bulgari, 16 % de moldoveni, 12 % de ruși și 6 % de găgăuzi.

La 1 mai 1998 în Basarabeasca trăiau peste 14.000 de oameni. Aici funcționau două școli medii de cultură generală și două școli medii incomplete, două spitale, patru grădinițe de copii, o biserică ortodoxă și două case de rugăciuni pentru sectanți, trei cinematografe și tot atâtea biblioteci, două oficii poștale, un restaurant, mai multe magazine, chioșcuri și terenuri sportive. În oraș trăiesc 4.200 de pensionari, inclusiv 109 veterani de război. La memorial sunt încrustate numele a 31 de ostași și ofițeri căzuți în luptele pentru eliberarea orășelului de sub ocupație fascistă.

La alegerile locale din aprilie 1998 în funcție de primar al orășelului Basarabeasca a fost aleasă directoarea școlii medii incomplete feroviare din localitate, dna Ludmile Degtearenko. Directori ai celor două școli medii de cultură generală erau Liubov Paiu și Vladimir Belousenko.

La începutul anului 1999, odată cu reorganizarea administrativ teritorială și crearea județelor, orașul Basarabeasca împreună cu orașul Hâncești, Cimișlia, Leova și Iargara, au fost incluse în hotarele județului Lăpușna, iar la alegerile locale din 1999 primar al orașului Basarabeasca a fost ales Ludmila Degtearenco.

Demografie

Structura etnică

Structura etnică a populației în 2024

     Moldoveni/Români (39,78%)

     Găgăuzi (17,34%)

     Ruși (16,27%)

     Ucraineni (11,05%)

     Bulgari (9,31%)

     Romi (2,32%)

     Alte etnii (3,93%)

Structura etnică a populației conform recensământelor din 2004, 2014 și 2024
:

Grup etnic	2004		2014		2024
	Număr	%	Număr	%	Număr	%
Moldoveni/Români	3476	31.05	2748	32.74	2503	39.78
Ucraineni	1757	15.70	1099	12.97	765	11.05
Ruși	2374	21.21	1767	20.85	1024	16.27
Romi	165	2.11	198	2.33	161	2.97
Bulgari	1301	11.62	881	10.40	645	9.31
Găgăuzi	1954	17.46	1428	16.85	1091	17.34
Evrei	12	0.11
Polonezi	4	0.03
Alții	149	1.33	102	1.20	93	1,47
Nedeclarat			248	2.92	9	0.14
Total	11.192		8471		6291
Biroul Național de Statistică

Structura lingvistică

Limba vorbită de obicei în Basarabeasca (în anul 2024 - fără populația sub 3 ani):

Limba	2004		2014		2024
	Număr	%	Număr	%	Număr	%
Română	1360	12.15	1170	13.81	1161	18.83
Rusă	9346	83.50	6547	77.28	4822	78.33
Ucraineană	64	0.57	30	0.35	39	0.63
Romani	N/A	N/A	69	0.81	42	0.68
Găgăuză	214	1.91	110	1.29	59	0.95
Bulgară	111	0.99	34	0.40	28	0.45
Alții	94	0.83	15	0.17	4	0.06
Nedeclarată	3	0.02	496	5.85	1	0.01
Total	11.192		8471		6156
Biroul Național de Statistică

Administrație și politică

Stema orașului Basarabeasca, aprobat în 2025

Componența Consiliului local Basarabeasca (23 de consilieri), ales la 5 noiembrie 2023, este următoarea:

	Partid	Consilieri	Componență
	Partidul Socialiștilor din Republica Moldova	9
	Partidul „Renaștere”	6
	Partidul Nostru	5
	Partidul Acțiune și Solidaritate	1
	Partidul Comuniștilor din Republica Moldova	1
	Candidat independent NICOLAE CHENDIGHILEAN	1

Simboluri

Stemă: Scut fasciat de șase piese, de aur și verde. În capul scutului, în câmp roșu, o roată de șină, înaripată, de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de aur cu trei turnuri.

Drapelul reprezintă o pânză rectangulară (2:3), împărăția în cinci brâie, verde-galben-roșu-galben-verde (1:1:2:1:1), brâul roșu încărcat la mijloc cu o roată de șină, înaripată, galbenă.

Economie

Pe teritoriul orașului Basarabeasca sunt înregistrați 1.046 agenți economici, însă cea mai mare partea lor o constituie întreprinderile cu drept de persoană fizică 1.007 sau 96% din numărul lor total. În ultimii 3 ani numărul agenților economici s-a majorat cu 18%, în cea mai mare măsură datorită creșterii numărului celor care activează în bază de patentă.

Principalii agenți economici activează în cadrul Întreprinderii de Stat „Căile ferate ale Moldovei” și sunt: Depoul de vagoane Basarabeasca, care este o filială a Î.S. „Calea ferată a Moldovei”. La întreprindere sunt angajați 523 persoane și cifra de afaceri anuală este de 1,88 mln. lei. Capacitatea de producție permite reparația a 2000 de vagoane pe an. În anul 2003 depoul a inițiat un nou tip de reparații, care permite mărirea termenului de exploatare a cisternelor cu 15 ani.

Un alt agent economic este Punctul Basarabeasca de semnalizații și comunicație. La filială lucrează 183 de lucrători și deservesc o rețea cu lungimea de 380,4 km. O altă întreprindere de producție este societatea cu răspundere limitată „TurnVestPlass” unde lucrează 21 angajați și are o cifră de afaceri de 1,6 mln. lei anual.

Comerțul cu amănuntul este asigurat de o rețea din 154 de unități comerciale, cu 9 mai mult decât în anul precedent și 2 piețe comerciale. De asemenea pe teritoriul primăriei funcționează 43 unități de alimentare publică. În oraș activează filiale a 3 bănci comerciale și a unei companii de asigurare. Servicii de consultanță juridică sunt prestate de 4 centre de consultanță. Pe teritoriul orașului își desfășoară activitatea peste 200 de întreprinzători mici și mijlocii. Marea majoritate a lor, peste 150 sau mai mult de 75% activează în domeniul comerțului. Restul – în agricultură, transportul de pasageri și mărfuri și alte domenii.

Finanțele publice locale

Veniturile bugetului public local au crescut în ultimii 2 ani de 2,4 ori, în mare măsură datorită creșterii volumului veniturilor proprii. Basarabeasca este una din puținele localități din Moldova, unde ponderea veniturilor proprii este de circa 90%. Acest indicator este unul dintre cei mai înalți din republică. Această stare de lucruri denotă faptul că orașul Basarabeasca are un potențial economic foarte înalt, comparativ cu alte orașe din republică. Este notoriu faptul că ponderea veniturilor proprii s-a majorat continuu în ultimii ani, iar transferurile s-au redus atât în valori absolute de la 492,9 mii lei respectiv 19% în anul 2000 la 101,7 mii lei și respectiv 1,6% în anul 2002. Datorită sistemului rigid al finanțelor publice locale din Moldova, structura cheltuielilor în Basarabeasca nu diferă mult de celelalte localități urbane, pentru ca sursa impunătoare de venituri proprii să permită autorităților publice de a efectua cheltuieli în infrastructură. Astfel în anul 2002 pentru educație s-au cheltuit 2.244 mii lei sau 36%. Acest indicator este unul dintre cei mai buni pe republică. Pentru gospodăria comunală în anul 2002 s-au alocat 819 mii lei, restul au fost utilizați pentru alte probleme de interes local.

Infrastructură

În orașul Basarabeasca sunt 5.460 de apartamente și case particulare, toate sunt conectate la rețeaua de aprovizionare cu apă. Sursa principală de aprovizionare cu apă sunt 14 fântâni arteziene și 43 fântâni publice.

Din numărul total de apartamente și case particulare, 2.200 sau 40% sunt conectate la sistemul centralizat de termificare. Peste 3.300 sau mai mult de 60% din locuințe sunt conectate la rețeaua de gaze.

Social

Sistemul de educație include în sine 4 instituții preșcolare, o școală medie de cultură generală în care își fac studiile 182 elevi și 3 licee cu 1.611 elevi. Până în anul 2002 în oraș erau 2 școli și 2 licee, o școală ulterior a fost transformată în liceu. Ocrotirea sănătății este asigurată de 2 spitale, o policlinică și o stație de salvare. În oraș există o rețea de 6 farmacii, dintre care una a fost deschisă în anul 2003. Din instituțiile culturale orașul dispune doar de 4 biblioteci publice. În oraș funcționează două cluburi sportive. Clubul sportiv de fotbal „Locomotiv”, care a participat la diverse turnee peste hotarele republicii, și clubul sportiv de baschet „Dreem-Tim”, care a participat la diverse turnee internaționale, inclusiv în anul 1999 în orașul Cracovia, Polonia.

Educație și cultură

În oraș există 5 instituții de învățământ:

• Liceul teoretic. A. S. Pușkin (fosta Ș. N1)
• Liceul teoretic. N. V. Gogol (fosta Ș. N8)
• Liceul Teoretic „Matei Basarab” (fosta școală numită după Z. Kosmodemyanskaya)
• Liceul № 22
• Școala Tehnică Rutieră

Recepție difuzată de canale TV și radio

Pe al 26-lea canal aerian, transmite BAS-TV canalul de emisie MIR. Până la sfârșitul anului 2007, au transmis transmisia canalului de televiziune rusesc STS, adaptat pentru Moldova de compania de televiziune Dixi TV (suprapunerea subtitrărilor moldovenești, decuparea reclame rusești etc.).

La 105,0 MHz, puteți auzi „Bass FM”, o stație radio de muzică și informații regionale care emite doar propriul produs în limbile rusă și română.

Începând cu 1 martie 2024, compania S.R.L LV-TOPAL, și-a încetat activitatea de transmitere prin fir a canalul regional de televiziune. Totuși, BAS-TV activează în continuare în variantă online, furnizând locuitorilor informații și știri din raion și nu numai. Puteți accesa site-ul aici.

Personalități

Născuți în Basarabeasca

• Iacov Ohotnikov (1897–1937), militant și economist sovietic
• Zelman (1905–1944), pictor francez
• Naum Prokupets (n. 1948), canoist sovietic
• Inna Șupac (n. 1984), politiciană
• Xenia Deli (n. 1989), fotomodel

Bibliografie

• Veaceslav Ioniță, Igor Munteanu, Irina Beregoi. Ghidul orașelor din Republica Moldova. Chișinău,: TISH, 2004 (F.E.-P. Tipografia Centrală). 248 p. ISBN 9975-947-39-5

Legături externe

• Basarabeasca, imagini de epocă