Sari la conținut

Multivers

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Concepție artistică a unui multivers

Multiversul este o ipoteză din fizica teoretică și cosmologie care propune existența mai multor universuri separate, dincolo de cel observabil în care trăim. Fiecare univers ipotetic dintr‑un multivers ar include propriul său spațiu, timp, materie și legi fizice posibile, iar totalitatea acestor universuri ar forma ansamblul realității fizice posibile. Aceste universuri sunt uneori denumite universuri paralele sau realități alternative.[1] Conceptul apare în diferite contexte teoretice, de exemplu în interpretarea multiple-lumi a mecanicii cuantice și în modelele de inflație eternă din cosmologie.[2][3]

Conceptul de universuri multiple, sau multivers, a fost discutat de-a lungul istoriei. A evoluat și a fost dezbătut în diverse domenii, inclusiv cosmologie, fizică și filozofie. Unii fizicieni au susținut că multiversul este o noțiune filosofică mai degrabă decât o ipoteză științifică, deoarece nu poate fi falsificat empiric. În ultimii ani, au existat susținători și sceptici ai teoriilor multiversului în cadrul comunității fizicienilor. Deși unii oameni de știință au analizat date în căutarea de dovezi pentru alte universuri, nu au fost găsite dovezi semnificative din punct de vedere statistic. Criticii susțin că conceptului de multivers îi lipsește testabilitatea și falsificabilitatea, care sunt esențiale pentru cercetarea științifică, și că ridică probleme metafizice nerezolvate.

Max Tegmark și Brian Greene au propus diferite scheme de clasificare pentru multiversuri și universuri. Clasificarea pe patru niveluri a lui Tegmark constă în Nivelul I: o extensie a universului nostru, Nivelul II: universuri cu constante fizice diferite, Nivelul III: interpretarea multiple-lumi a mecanicii cuantice și Nivelul IV: ansamblul ultim. Cele nouă tipuri de multiversuri ale lui Brian Greene includ multiversuri matlasate, inflaționiste, de brană, ciclice, peisagistice, cuantice, holografice, simulate și ultime. Ideile explorează diverse dimensiuni ale spațiului, legi fizice și structuri matematice pentru a explica existența și interacțiunile universurilor multiple. Alte concepte de multiversuri includ modele de lumi gemene, teorii ciclice, teoria M și cosmologia găurii negre.

Principiul antropic sugerează că existența unei multitudini de universuri, fiecare cu legi fizice diferite, ar putea explica apariția afirmată a reglajului fin al propriului nostru univers pentru viața conștientă. Principiul antropic slab postulează că existăm într-unul dintre puținele universuri care susțin viața. Apar dezbateri în jurul briciului lui Occam și a simplității multiversului versus un singur univers, susținători precum Max Tegmark susținând că multiversul este mai simplu și mai elegant. Interpretarea multiple-lumi a mecanicii cuantice și realismul modal, credința că toate lumile posibile există și sunt la fel de reale ca lumea noastră, sunt, de asemenea, subiecte de dezbatere în contextul principiului antropic.

Termenul a fost inventat în 1895 de către filozoful și psihologul american William James.

În anii 1920 fizicienii descoperă particulele elementare și cercetează proprietățile acestora. Electronii însă le rezervă o surpriză: „Când cineva studiază proprietățile atomilor descoperă că realitatea este mai stranie decât și-ar fi închipuit oricine. Particulele au într-adevăr posibilitatea, într-un anumit sens, de a se afla simultan în mai multe locuri.” (cf. Alan Guth, profesor la Institutul de Tehnologie al (statului) Massachusetts) (MIT) din Cambridge, Massachusetts, SUA. Aceasta înseamnă că particulele nu există doar în universul nostru, ci apar și în alte universuri paralele cu al nostru. Alan Guth explică: „În esență, tot ceea ce se poate întâmpla se întâmplă într-una dintre alternative, ceea ce înseamnă că suprapus peste universul cunoscut există un univers alternativ, unde Al Gore este președinte și Elvis Presley este încă în viață.”

Alexander Vilenkin a realizat că dacă inflația universului nu se oprește dintr-o dată peste tot, atunci există întotdeauna o regiune a spațiului în care încă se întâmplă, prin urmare Big Bang-ul nu este un eveniment unic. Andrei Linde și Vilenkin au avansat ideea că Big Bang-uri se întâmplă mereu și noi Universuri se nasc încontinuu ducând la o expansiune eternă, la un multivers.

Posibile dovezi ale existenței multiversului

[modificare | modificare sursă]
  • valoarea ciudat de mică a energiei întunecate din universul nostru
  • în teoria coardelor există 10500 moduri în care extradimensiunile se aglomerează, fiecare posibilitate fiind caracteristică unui univers. Nu se știe încă modul în care se aglomerează dimensiunile suplimentare pentru universul nostru.
  • pe baza unor modele circulare găsite în forma radiațiilor cosmice de fond unii cercetători au tras concluzia că universul nostru s-a ciocnit cu alte universuri în extindere de minim patru ori[4][5]

Susținători și sceptici

[modificare | modificare sursă]

Printre susținătorii moderni ai uneia sau a mai multor ipoteze implicând multiversul se numără Hugh Everett,[6] Don Page,[7] Brian Greene,[8][9] Max Tegmark, Alan Guth,[10] Andrei Linde,[11] Michio Kaku,[12] David Deutsch,[13] Leonard Susskind,[14] Alexander Vilenkin,[15] Yasunori Nomura,[16] Raj Pathria,[17] Laura Mersini-Houghton,[18][19][20] Neil deGrasse Tyson,[21] Sean Carroll[22] și Stephen Hawking.[23]

Printre oamenii de știință care sunt în general sceptici cu privire la ipoteza multiversului se numără David Gross,[24] Paul Steinhardt,[25][26] Anna Ijjas,[26] Abraham Loeb,[26] David Spergel,[27] Neil Turok,[28] Viatcheslav Mukhanov,[29] Michael S. Turner,[30] Roger Penrose,[31] George Ellis,[32][33] Joe Silk,[34] Carlo Rovelli,[35] Adam Frank,[36] Marcelo Gleiser,[36] Jim Baggott[37] și Paul Davies.[38]


  1. ^ „The Science of the Multiverse” (în engleză). Science Museum Blog. . Accesat în . 
  2. ^ „Câte Universuri există, de fapt? Iată ce spun oamenii de știință” (în Romanian). www.antena3.ro. Accesat în . 
  3. ^ Sfetcu, Nicolae (). „Cosmologia branelor în teoria corzilor - Multiversul”. MultiMedia. Accesat în . 
  4. ^ Clara Moskowitz - Weird! Our Universe May Be a 'Multiverse,' Scientists Say, Livescience, 12 august 2011
  5. ^ Is our universe inside a bubble?, sciencedaily
  6. ^ The Many Worlds of Hugh Everett, Scientific American
  7. ^ „Does God exist in the multiverse?”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Greene, Brian (). „A Physicist Explains Why Parallel Universes May Exist”. npr.org (Interviu). Interviu cu Terry Gross. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Greene, Brian (). „Transcript:A Physicist Explains Why Parallel Universes May Exist”. npr.org (Interviu). Interviu cu Terry Gross. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ „Alan Guth: Inflationary Cosmology: Is Our Universe Part of a Multiverse?”. YouTube. Accesat în . 
  11. ^ Linde, Andrei (). „Inflation in Supergravity and String Theory: Brief History of the Multiverse” (PDF). ctc.cam.ac.uk. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Parallel Worlds: A Journey Through Creation, Higher Dimensions, and the Future of the Cosmos
  13. ^ David Deutsch (1997). "The Ends of the Universe". The Fabric of Reality: The Science of Parallel Universes—and Its Implications. London: Penguin Press. ISBN: 0-7139-9061-9.
  14. ^ Bousso, R.; Susskind, L. (). „Multiverse interpretation of quantum mechanics”. Physical Review D. 85 (4): 045007. arXiv:1105.3796Accesibil gratuit. Bibcode:2012PhRvD..85d5007B. doi:10.1103/PhysRevD.85.045007. 
  15. ^ Vilenkin, Alex (). Many Worlds in One: The Search for Other Universes. ISBN 9780374707149. 
  16. ^ Nomura, Y. (). „Physical theories, eternal inflation, and the quantum universe”. Journal of High Energy Physics. 2011 (11): 63. arXiv:1104.2324Accesibil gratuit. Bibcode:2011JHEP...11..063N. doi:10.1007/JHEP11(2011)063. 
  17. ^ Pathria, R. K. (). „The Universe as a Black Hole”. Nature. 240 (5379): 298–299. Bibcode:1972Natur.240..298P. doi:10.1038/240298a0. 
  18. ^ „How to Find a Multiverse”. iai.tv (în engleză). Accesat în . 
  19. ^ Catchpole, Heather (). „Weird data suggests something big beyond the edge of the universe”. Cosmos. Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ Moon, Timur (). „Planck Space Data Yields Evidence of Universes Beyond Our Own”. International Business Times. Accesat în . 
  21. ^ Freeman, David (). „Why Revive 'Cosmos?' Neil DeGrasse Tyson Says Just About Everything We Know Has Changed”. huffingtonpost.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ Sean Carroll (). „Welcome to the Multiverse”. Discover. Accesat în . 
  23. ^ Carr, Bernard (). Universe or Multiverse. p. 19. ISBN 9780521848411. Some physicists would prefer to believe that string theory, or M-theory, will answer these questions and uniquely predict the features of the Universe. Others adopt the view that the initial state of the Universe is prescribed by an outside agency, code-named God, or that there are many universes, with ours being picked out by the anthropic principle. Hawking argued that string theory is unlikely to predict the distinctive features of the Universe. But neither is he is an advocate of God. He therefore opts for the last approach, favoring the type of multiverse which arises naturally within the context of his own work in quantum cosmology. 
  24. ^ Davies, Paul (). „Many Scientists Hate the Multiverse Idea”. The Goldilocks Enigma: Why Is the Universe Just Right for Life?. Houghton Mifflin Harcourt. p. 207. ISBN 9780547348469. 
  25. ^ Steinhardt, Paul (). „Theories of Anything”. edge.org. 2014 : WHAT SCIENTIFIC IDEA IS READY FOR RETIREMENT?. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ a b c Ijjas, Anna; Loeb, Abraham; Steinhardt, Paul (februarie 2017), „Cosmic Inflation Theory Faces Challenges”, Scientific American, 316 (2): 32–39, doi:10.1038/scientificamerican0217-32, PMID 28118351 
  27. ^ „Is Nature Simple? 2018 Breakthrough Prize Symposium Panel”. YouTube. Accesat în . 
  28. ^ Gibbons, G.W.; Turok, Neil (). „The Measure Problem in Cosmology”. Phys. Rev. D. 77 (6): 063516. arXiv:hep-th/0609095Accesibil gratuit. Bibcode:2008PhRvD..77f3516G. doi:10.1103/PhysRevD.77.063516. 
  29. ^ Mukhanov, Viatcheslav (). „Inflation without Selfreproduction”. Fortschritte der Physik. 63 (1): 36–41. arXiv:1409.2335Accesibil gratuit. Bibcode:2015ForPh..63...36M. doi:10.1002/prop.201400074. 
  30. ^ Woit, Peter (). „A Crisis at the (Western) Edge of Physics”. Not Even Wrong. 
  31. ^ Woit, Peter (). „CMB @ 50”. Not Even Wrong. 
  32. ^ Ellis, George F. R. (). „Does the Multiverse Really Exist?”Necesită abonament cu plată. Scientific American. Vol. 305 nr. 2. New York City: Nature Publishing Group. pp. 38–43. Bibcode:2011SciAm.305a..38E. doi:10.1038/scientificamerican0811-38. ISSN 0036-8733. LCCN 04017574. OCLC 828582568. Accesat în . 
  33. ^ Ellis, George (). „The Multiverse: Conjecture, Proof, and Science” (PDF). Slides for a talk at Nicolai Fest Golm 2012. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  34. ^ Ellis, George; Silk, Joe (), „Scientific Method: Defend the Integrity of Physics”, Nature, 516 (7531): 321–323, Bibcode:2014Natur.516..321E, doi:10.1038/516321aAccesibil gratuit, PMID 25519115 
  35. ^ Scoles; Sarah (), „Can Physics Ever Prove the Multiverse is Real”, Smithsonian.com 
  36. ^ a b Frank, Adam; Gleiser, Marcelo (). „A Crisis at the Edge of Physics”. The New York Times. 
  37. ^ Baggott, Jim (). Farewell to Reality: How Modern Physics Has Betrayed the Search for Scientific TruthNecesită înregistrare gratuită. Pegasus. ISBN 978-1-60598-472-8. 
  38. ^ Davies, Paul (). „A Brief History of the Multiverse”. The New York Times. 
  • Bernard Carr, ed. (2007) Universe or Multiverse? Cambridge Univ. Press.
  • Deutsch, David (). Splash, ed. Quantum theory, the Church-Turing principle and the universal quantum computer (ed. Proceedings of the Royal Society of London A 400). pp. 97–117. 
  • Ellis, George F.R. (). „Multiverses and physical cosmology”. Monthly Notices of the Royal Astronomical Society. 347 (3): 921–936. arXiv:astro-ph/0305292Accesibil gratuit. Bibcode:2004MNRAS.347..921E. doi:10.1111/j.1365-2966.2004.07261.x. 
  • Surya-Siddhanta: A Text Book of Hindu Astronomy by Ebenezer Burgess, ed. Phanindralal Gangooly (1989/1997) with a 45-page commentary by P. C. Sengupta (1935).
  • Brian Greene - The Fabric of the Cosmos: Space, Time, and the Texture of Reality, 2005

Legături externe

[modificare | modificare sursă]